Misterul pigmentului Albastru de Voronet

Manastirea Voronet foto: wikimedia Commons

Albastrul de Voronet este un termen generic atribuit unui pigment de pe Fresca Manastirii Voronet, ctitorita la voia Domnitorului Stefan cel Mare, sfintita in anul 1488. Biserica a fost ridicata in doar 3 luni si 3 saptamani, lucru care reprezinta un record chiar si in zilele noastre.

            Pigmentul “Albastru de Voronet” a fost folosit si la manastirile Arbore, Humor, Moldovita, Sucevita, Probota, ulterior Voronetului, cee ace arata ca “zugravii” vremii (asa cum se numeau atunci), erau parte a unei scoli de pictura aplicate.

            Partea logistica este impresionanta si remarcabila. Pictorii acelor timpuri, acum peste 500 de ani, mai exact acum 537, nu treceau mai intai pe la magazinul de materiale de pictura pentru ca nu exista asa ceva. Ei stiau sa-si prepare local pigmentii, liantii, pensulele, tot ce era necesar.

            Un Pictor de atunciera un foarte fin cunoscator al naturii I eneral daca ne gandim de exemplu ca parul pensulelor se facea din par de veverita, jder, ursa sau porc mistret.

            In acest complex istoric, acesti zugravi de biserici erau simultan geologi, chimisti, constructori, vanatori, artisti, exploratori, apare un pigment rar folosit inca in picturile din Antichitate, cu mult inainte de Evul Mediu, mentionat in Grecia sau Roma Antica, trecut prin bicturile byzantine, ajunge pe frescele Voronetului.

            Istoria acestui pigment este colosala. Tehnicile de preparare incep prin a fi scrise de Ceninno Celinni in jurul anului 1400 ceea ce este posibil sa fi ajuns cateva zeci de ani mai tarziu la Voronet ca informatie.

            Timpul a trecut si in jurul anului 1960 au inceput in Romania sa fie facute analize fizico-chimice ale misteriosului pigment. Colective de specialist ai Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucuresti, Institutul de Fizica Atomica de la Magurele, Institutul de Chimie al Academiei Romane, prin microscopie optica, analize chimice, spectroscopie, au ajuns la o concluzie unica.

            Albastrul de Voronet are in componenta o piatra semipretioasa care este AZURITUL!

            Azuritul a fost folosit pe frescele Voronetului “a seco”pentru a nu intra in reactive cu varul. Un mister a ramas liantul folosit, liant de origine organica. Se presupune ca era gelatina obtinuta din fierberea oaselor sau cazeina zin zer de lapte sau ambele in diferite proportii. Minunea este stabilitatea in timp a acestui pigment.

            Eu m-am apropiat de pigmentul de azurit, pigment rar si scump, in perioada in care am facut parte dintr-un colectiv de restauratori ai Voronetului, de Maica Gabriela care a fost staret al manastirii, cursurile si lucrarile publicare de catre domnul professor Ioan Istudor, un fin cunoscator al tehicilor pigmentilor antici, Dinu si Cornelia Savescu.

            Eu ca Pictor folosesc culori de ulei, o tehnica mult diferita de pictura pe fresca dar folosesc azuritul prin tehnici antice pe care le-am adaptat si personalizat.

            Azuritul, piatra semipretioasa, poate da functie de granulatie, numarul de treceri, substanete folosite, lianti, o paleta destul de larga de nuante de albastru.

            Tot asa cum la fresca se folosesc lianti specifici, la pictura in ulei se poate folosi la producerea albastrului de azurit miere, otet, ceara naturala, uleiuri fine, verni de Damar, terebentina….

            Cu profunda recunoastere ma inclin in fata acestor mestesugari ai trecutului, adun cunoasterea din studiile care incep din Evul Mediu pana in zilele noastre, si caut sa tin vie o istorie si o traditie prin lucrarile mele prin care le aduc un OMAGIU.

            Albastrul de Voronet a ramas cumva in legendele urbane ca fiind un mister total chiar daca in mare parte este dezvaluit.